Constatam, din ce in ce mai mult, ca organizatiile activeaza în medii competitive turbulente, medii in care imitarea si reproducerea produselor este din ce in ce mai usoara, motiv pentru care adaptarea mediului organizational la schimbare devine imperativ.
Pentru a supraviețui în aceste medii competitive, este foarte important ca organizatiile sa genereze avantaje competitive durabile.
Spre deosebire de perspectiva managementului strategic bazat pe dezvoltarea industriei, care se concentrează pe mediul extern al companiei, perspectiva managementului strategic bazat pe resurse pune accent pe mediul intern al companiei.
Din punctul de vedere al analizei organizationale pe resurse, avantajele competitive tradiționale, cum ar fi resurse naturale și tehnologice, nu mai sunt suficiente; companiile pot dezvolta un avantaj competitiv durabil doar prin construirea de competențe unice la nivel de institutie. Astfel, strategia de resurse umane a oricarei companii devine una dintre cele mai importante surse de dezvoltare a avantajului competitiv.
Procesul de creare a valorii resurselor umane este complex, ceea ce face ca acesta sa fie o sursă valoroasă, rar, inimitabil, și non-substituibile de avantajul competitiv. In acest sens, au fost realizate mai multe studii privind relatia dintre managementul resurselor umane și performanta organizationala si sa constatat ca practicile de resurse umane sunt cele care afecteaza performanțele organizaționale.
Aceste studii sau concentrat pe categoriile de practici de resurse umane mai degrabă decât pe modul în care aceste practici de resurse umane sunt percepute de către membrii organizațiilor. Astfel s-a constatat ca practicile resurselor umane propuse de management sunt diferite de practicile de resurse umane percepute de angajați; determinand faptul ca practicile de resurse umane percepute au valoare mai mare predictivă pentru performanța organizaționala decât practicile de resurse umane destinate.
Astfel, climatul organizational reprezintă practic percepția comună a ceea ce organizația este din punct de vedere al practicilor, politicilor, procedurilor și recompenselor, bazate pe percepțiile comune ale membrilor organizației (angajatilor).
Practicile, politicile, proceduri și recompensele sunt aspecte integrate ale managementului de resurse umane ale oricarei organizații. Climatul organizațional, poate fi văzut astfel, ca o reprezentare a percepției a acestor practici de resurse umane, făcând ca acesta sa devina o valoare predictibila pentru performanța organizaționala practicata doar de resursele umane; climatul organizațional devenind predictor pentru rezultatele organizaționale.
Concluzia acestor cercetari au demostrat ca:
- Un climat organizațional pozitiv duce la performanța financiară, performanță operațională și de implicare a angajaților;
- Relația dintre climatul organizațional și performanta financiara și operaționala este parțial mediată de implicarea angajaților (dorința angajatului de a merge „mai sus și dincolo de” descrierea jobului, cum ar fi sa-i ajuta pe ceilalți, voluntariat pentru drepturi suplimentare, etc);
- Există o relație pozitivă între sprijinul managementului și climatul organizational;
- Percepția unui climat organizațional pozitiv este importanta pentru angajații din organizații mari, astfel încât, percepția climatului de top management este mai pozitivă decât percepția climatului middle management, iar percepția climatului middle management a mai pozitivă decât percepția climat non-administrare.
Concluzionand, pentru mentinerea unui mediul organizational competitiv si inovativ cel mai important factor care duce la profitabilitatea, susteinabilitatea si cresterea oricarei organizatii este implicarea angajatilor.
Psih. Ionelia Iftimie
CEO Founder, Senior HR
Janus Solutions SRL